In Caiazzo e la sua gente, Cap. X - 1976, pp. 76-99
(pp. 76-83)
Quanto ai proverbi, occorre precisare che essi cono un’antica tradizione, un precetto che ha spesso l’efficacia di indagini critiche e filosofiche. Sono la scienza popolare.
Il proverbio è: « Il momento parlato del buon senso », come dice Benedetto Croce.
I proverbi hanno molteplicità di origine,ma molti di essi hanno avuto origine unica, divulgandosi ovunque.
I proverbi possono essere:
di derivazione religiosa, mitica o aneddotica; favolistica; profetici; meteorologici; marinari ed agricoli; allitterativi; allegorici; antitetici; epigrammi, modo di dire; una sentenza; un detto di un personaggio storico o importante un detto popolare.
Tra la nostra gente va scomparendo anche questo grande bagaglio culturale; bisogna ammetterlo.
Ammiscate cu’ chi è meglie ‘e te e fanne pure ‘e spese
‘A rosa addore quanne sta sott’ ‘u nase
‘A parola roce vogne, l’amara pogne
A chi tante e a chi niente
‘A paura fa nuante, ma a chi s’ ‘a piglie fa nuantune
Addó vere e addó ceca
‘A fortune ‘e scazzette, jette pe’ fa’ se ne carette
Addirezzete tubbe e mittete a piombe
Acquajo’ l’acqua è fresca? - Comm’ ‘a neve -
‘A rrobba r’u carucchiare s’ ‘a mange ‘u sciampagnone
Arille, arille, chi ‘u trove s’ ‘u piglie
Aiutate chè Dio t’aiute
Agrus est, serpente antico
Attacca ‘u ciucce addó vo’ ‘u padrone
Avenne, putenne, facente
Avimme fenute ‘e cucinà
‘A notte porte cunsiglie
Accussì va ‘u munne, ricette Ramunne
‘A carne fa carne, ‘u vine fa sangue, ‘a fatica fa jettà ‘u sangue
‘A femmina mmaritate ha da mangià comm’ ‘a vacca e ha da fuì comm’ ‘a vatta
A Sant’Anduone ogni pullanga abbia ll’uove
A Sant’Anielle s’allonga ‘u juorne comme nu passe ‘e pecurielle
‘A spesa bbona è d’u por’omme
‘A terra nera mene bbuonu rane
Amice cu’ tutte, fedele cu’ nisciune
Aiutamme ‘a varca
‘A necessità rompe ‘a legge
‘A coscienza fu semmenata, ma nun nascette
Addó ce sta guste nun c’è perdenze
Appucundria è pegge r’ ‘a malatia
‘A piante se chieve quanne è piccule
A cinquant’anne ogni anne nu malanne
A ‘i cani ricenne
‘A fertune… a chi tante e a chi niente
‘A rrobba ‘e ll’auti nun luce
‘A superbia r’ ‘a sera, stipatela p’ ‘a mmatine
‘A lengua nun tène ll’uosse, ma rompe ll’uosse
‘A vocca r’ ‘u furne s’abbarre, ma no chella r’ ‘a ggente
‘A mugliera è mmiezu pane
‘A ricadute è pege r’ ‘a malatia
‘A prumessa è debbete
Addó ‘nce mitte ll’aghe, ce mitte ‘a cape
A case d’ ‘i su nature nun ze portene serenate
Armammece e ghjate
Allonga ‘a via e vavattenne a case
A ghjuorne se vere
Appartenimme a ‘u stesse buttone
‘A merla cecate ‘e notte fa ‘u nide
A pile a pile ‘a cape se pele
‘A scope nova, scope meglie
‘A mmala nova sta arrete ‘a porte, ‘a bbona s’ ‘a porte ‘u viente
A chi impreste, niente reste
‘A vatta pe’ ghj’ ‘e presse facette ‘i figlie cecate
A liette stritte, mittete ‘mmieze
‘A fissazione ‘ pegge r’ ‘a malatia
‘A mugliera ‘e ll’ate è sempre ‘a cchiù bbelle
‘A vite, è ‘na ffacciata ‘e finestre
‘A femmene, quanne è gione tène ‘a lengua ‘e vammace e ‘i rine ‘e fiere; quanne s’è spurate, tène ‘a lengua ‘e fiere e ‘i rine ‘e vammace
A cavalle jastemmate luce ‘u pile
Addó ce sta guadagne, nun c’è pendenza
‘A ronne viene? - Porte cepolle -
‘A luna ‘ jennare fa cose’ ‘u cappotte a ‘u pucurare
A creature nun apprumette’ e a Sante nun fa’ vute
Arie nette nun ha paure ‘e tronele
A murì’ e a pavà’ quanne chhiù tarde se pò
A sere chiudete cu’ ddoje maschiature
Battiste se no vo’ j’, ma ‘u Vescuve nun ‘u vò mannà’
Canta ‘a carrese
- Ce vo’ pacienze - ricette don Vicienze
Chi pecore se fa ‘u lupe s’ ‘a mange
Chi tene ‘i ceppune fa pure ‘e stèlle
- Craje, craje, - rice ‘a cornacchie
Chi belle vò paré’ gran dolore ha da paté’
Chiacchiere e tabbacchere ‘e lignamme ‘u Banco ‘e Papule nun piglie
C’ha fatte ‘u calle
Ce vonne ‘i maccarune pe’ jegne’ ‘a panze
Chi campe riritte campe afflitte, chi campe sturtarielle campe bunarielle
Cu’ tiempe e c’ ‘a paglie mmaturene ‘e nespule
Chi lasse ‘a via vecchia p’ ‘a nova, sape chelle che lasse e nun sape chelle che trove
Chi te vo’ bbene te fa chiagne’, chi te vo’ male te fa rire’
Cunte spisse e amicizia a lluonghe
Coscienza e rinari nun se sape chi ‘i tene
Comme faje te fanne
Chi pava annanze è mmale servite
Chi poche spenne, assaje spenne
Chi nun tene figlie chiane nepute
Chiste nun ce steve accunte
Comme so’ ‘i suone, accussì so’ ‘i cante
Cu’ ‘i rinare s’acconce tutte
Chi addimanne nun fa errore
Comme se semmene, se raccoglie
Chille è nate c’ ‘a cammise
Carta canta
Chille sta cu’ ‘i pieri a fosse
Ccà c’ha misse ‘a córe ‘u Riavute
Chiste nun è pane pe’ ‘i rienti tuoje
Chelle che nun se fa nun se sape
Chesta è ‘a ricetta e Ddio t’ha manne bbone
Chille va truvanne chi l’accire
Chiazzane, larghe ‘e vocca e stritte ‘e mane
Chi fatica aspetta premie
Chille ha calate ‘a cresta
Chi pecore se fa ‘u lupe s’ ‘a mange
Ce s’è misse ‘e case e de puteca
Chi tarde arrive mmale allogge
Chi tène fede a Ddio nun perde maje
Chille sta mmane a Ddio
Comme vaje accussì si’ trattate
Chille jastemme comme nu turche
Chi prime arrive, mmacine
Cerche ‘e fa’ ‘na cose ‘e juorne
Chille è nu schiuate
Chi tace acconsente
Chi tène cchiù polvere, spare
Chille è ‘na scorza!
Chille nun se fa passà’ ‘a mosca p’ ‘u nase
Chiame a S. Paule, prime è veré’ ‘u serpe
Chi rorme nu piglie pesce
Ciente mmesure e unu taglie
Chi nun è buone p’ ‘u rre, nun è buone manche p’ ‘a reggine
Chi tène mmalu cerevielle, ha da tené’ bbona cape
Chi fraveca e sfraveca nun perde maje tiempe
Chille patisce ‘e ogne ‘ncarnate
Chi scasse acconce, chi rompe pave
Chille tène ‘e scarpe grosse, ma ‘u cerevielle fine
Chi ringrazia esce for’obbligo
Chelle che faje a viennese e a nepute, è tutte perdute
Chi cucine lecca, chi file secca
Chill’è comm’ ‘u serpe, cove sott’ ‘a regne
Chi racconte ‘i fatti suoje ‘npiazze chi se ne rire e chi se ne sguazze
Chi mange sule s’affoca
Chi mmale fa, mmale pense
Chi nun accette nun merite
Chi nun accatte e nun venne, nun saglie e nun scenne
Chi nun riseca nun roseca
Chi sparte e nun sape sparte ave sempe ‘a peggia parte
Comme pagazio, cussì pittazio
Chi te ne fa une, te ne fa ciente
Cola fatica e Pizzicate mange
Chi te sape t’arape
Chi va pe’ mmare chisti pisce piglie
Campe cavalle chè l’ereve cresce
Chi troppe ‘a tire, ‘a spezze
Chi capisce, patisce
Chi pratica cu’ zueppe ‘ncap’a ll’anne zoppica e ceca, (oppure, ‘mpara a zuppecà’)
Chi fatica mange e chi nun fatica mange e bbeve
Chi ‘ngrasse ‘u suo cavallo nun è chiammate puzze ‘e stalle
Chille è comm’ ‘a cumete
Chille se ne sta jenne ‘npile ‘npile, comme ‘u fumme ‘e cannele
Chili fanne sempe comme ‘i cani e ‘i vatti
Chi tene ‘a cummedità e nun se ne serve, nun trove confessore che l’assolve
Chille nun è capace ‘e caccià’ nu ranghe ‘a riente a nu purtese
Chi rire ‘e sapete, chiagne ‘e rummeneca
Chi troppe te vò rà’ niente te rà
Chi me vò bbene arrete me vene
Chi vò ‘u mmale ‘e ll’ate, ‘u ssuoje sta arrete a porte
Chi semmene spine nun po’ j’ scalze
Chi rispette ‘u cane, rispette ‘u padrone
Chi semmene r’ ‘a feste, raccoglie tempeste
Chi risprezze vò cumprà’, ma nun tene solde pe’ pavà’
Chi chiane mette ‘nd’ ‘u sacche a chi rire
Campe e fa campà’
Cante che te passe
Ccà ‘è pezze e ccà ‘u sapone
Chi fa bbene addesse accise
Ccà sotte nun ce chiove
Chi troppe ‘a tire, ‘a spezze
Cuofene saglie e cuofene scenne, st’anima mia Ddio s’ ‘a piglie
Chille nun è Sante che fa miracele
Chi ‘a vò cotte e chi ‘a vò crure
Chi prieste se pruvvere, ora mange
Chi ‘a fa, l’aspette
Comm’è ‘a chiesa, è ‘u campanare
Cchiù nire r’ ‘a mezzanotte nun po’ venì’
Ce vonne ‘i maccarune pe’ jegnere ‘a panze, pecché ‘e chiacchiere s’ ‘e piglie ‘u viente
Case quante ce trase, terre quante ne vire
Chi vo’ Ddio s’ ‘u prea
Chi me vattea, m’è cumpare
Cove sott’ ‘a regna comme ‘u serpe
Comme nu soce ‘nbuse all’uoglie
Curchete prieste e sussete mmatine
Daje ‘na bbotta a ‘u circhje e ‘na bbotta a ‘u tumpagne
Dio te libbere r’ ‘i castigati miei
Dio nun ‘ marcante che nun pave a ‘u sapete
Dio te libbere r’ ‘i pezzenti risagliute
Sio sta ‘nciele e guarde ‘nderre
Dimane fa juorne
Ddoje mane tenghe
È ‘na cape ‘e maglie
È curte ma mmale cavate
È comme ‘a neve ‘e marze
È ll’arie che ‘u mmene
È cchiù ‘a spese che ‘a ‘mprese
...