Folclore             Home page

 

Ciro A. Sparano

 

I PROVERBI

 

In Caiazzo e la sua gente, Cap. X - 1976,  pp. 76-99

 

(pp. 76-83)

 

Quanto ai proverbi, occorre precisare che essi cono un’antica tradizione, un precetto che ha spesso l’efficacia di indagini critiche e filosofiche. Sono la scienza popolare.

Il proverbio è: « Il momento parlato del buon senso », come dice Benedetto Croce.

I proverbi hanno molteplicità di origine,ma molti di essi hanno avuto origine unica, divulgandosi ovunque.

I proverbi possono essere:

di derivazione religiosa, mitica o aneddotica; favolistica; profetici; meteorologici; marinari ed agricoli; allitterativi; allegorici; antitetici; epigrammi, modo di dire; una sentenza; un detto di un personaggio storico o importante un detto popolare.

Tra la nostra gente va scomparendo anche questo grande bagaglio culturale; bisogna ammetterlo.

 

Ammiscate cu’ chi è meglie ‘e te e fanne pure ‘e spese

‘A rosa addore quanne sta sott’ ‘u nase

‘A parola roce vogne, l’amara pogne

A chi tante e a chi niente

‘A paura fa nuante, ma a chi s’ ‘a piglie fa nuantune

Addó vere e addó ceca

‘A fortune ‘e scazzette, jette pe’ fa’ se ne carette

Addirezzete tubbe e mittete a piombe

Acquajo’ l’acqua è fresca? - Comm’ ‘a neve -

‘A rrobba r’u carucchiare s’ ‘a mange ‘u sciampagnone

Arille, arille, chi ‘u trove s’ ‘u piglie

Aiutate chè Dio t’aiute

Agrus est, serpente antico

Attacca ‘u ciucce addó vo’ ‘u padrone

Avenne, putenne, facente

Avimme fenute ‘e cucinà

‘A notte porte cunsiglie

Accussì va ‘u munne, ricette Ramunne

‘A carne fa carne, ‘u vine fa sangue, ‘a fatica fa jettà ‘u sangue

‘A femmina mmaritate ha da mangià comm’ ‘a vacca e ha da fuì comm’ ‘a vatta

A Sant’Anduone ogni pullanga abbia ll’uove

A Sant’Anielle s’allonga ‘u juorne comme nu passe ‘e pecurielle

‘A spesa bbona è d’u por’omme

‘A terra nera mene bbuonu rane

Amice cu’ tutte, fedele cu’ nisciune

Aiutamme ‘a varca

‘A necessità rompe ‘a legge

‘A coscienza fu semmenata, ma nun nascette

Addó ce sta guste nun c’è perdenze

Appucundria è pegge r’ ‘a malatia

‘A piante se chieve quanne è piccule

A cinquant’anne ogni anne nu malanne

A ‘i cani ricenne

‘A fertune… a chi tante e a chi niente

‘A rrobba ‘e ll’auti nun luce

‘A superbia r’ ‘a sera, stipatela p’ ‘a mmatine

‘A lengua nun tène ll’uosse, ma rompe ll’uosse

‘A vocca r’ ‘u furne s’abbarre, ma no chella r’ ‘a ggente

‘A mugliera è mmiezu pane

‘A ricadute è pege r’ ‘a malatia

‘A prumessa è debbete

Addó ‘nce mitte ll’aghe, ce mitte ‘a cape

A case d’ ‘i su nature nun ze portene serenate

Armammece e ghjate

Allonga ‘a via e vavattenne a case

A ghjuorne se vere

Appartenimme a ‘u stesse buttone

‘A merla cecate ‘e notte fa ‘u nide

A pile a pile ‘a cape se pele

‘A scope nova, scope meglie

‘A mmala nova sta arrete ‘a porte, ‘a bbona s’ ‘a porte ‘u viente

A chi impreste, niente reste

‘A vatta pe’ ghj’ ‘e presse facette ‘i figlie cecate

A liette stritte, mittete ‘mmieze

‘A fissazione ‘ pegge r’ ‘a malatia

‘A mugliera ‘e ll’ate è sempre ‘a cchiù bbelle

‘A vite, è ‘na ffacciata ‘e finestre

‘A femmene, quanne è gione tène ‘a lengua ‘e vammace e ‘i rine ‘e fiere; quanne s’è spurate, tène ‘a lengua ‘e fiere e ‘i rine ‘e vammace

A cavalle jastemmate luce ‘u pile

Addó ce sta guadagne, nun c’è pendenza

‘A ronne viene? - Porte cepolle -

‘A luna ‘ jennare fa cose’ ‘u cappotte a ‘u pucurare

A creature nun apprumette’ e a Sante nun fa’ vute

Arie nette nun ha paure ‘e tronele

A murì’ e a pavà’ quanne chhiù tarde se pò

A sere chiudete cu’ ddoje maschiature

Battiste se no vo’ j’, ma ‘u Vescuve nun ‘u vò mannà’

Canta ‘a carrese

- Ce vo’ pacienze - ricette don Vicienze

Chi pecore se fa ‘u lupe s’ ‘a mange

Chi tene ‘i ceppune fa pure ‘e stèlle

- Craje, craje, - rice ‘a cornacchie

Chi belle vò paré’ gran dolore ha da paté’

Chiacchiere e tabbacchere ‘e lignamme ‘u Banco ‘e Papule nun piglie

C’ha fatte ‘u calle

Ce vonne ‘i maccarune pe’ jegne’ ‘a panze

Chi campe riritte campe afflitte, chi campe sturtarielle campe bunarielle

Cu’ tiempe e c’ ‘a paglie mmaturene ‘e nespule

Chi lasse ‘a via vecchia p’ ‘a nova, sape chelle che lasse e nun sape chelle che trove

Chi te vo’ bbene te fa chiagne’, chi te vo’ male te fa rire’

Cunte spisse e amicizia a lluonghe

Coscienza e rinari nun se sape chi ‘i tene

Comme faje te fanne

Chi pava annanze è mmale servite

Chi poche spenne, assaje spenne

Chi nun tene figlie chiane nepute

Chiste nun ce steve accunte

Comme so’ ‘i suone, accussì so’ ‘i cante

Cu’ ‘i rinare s’acconce tutte

Chi addimanne nun fa errore

Comme se semmene, se raccoglie

Chille è nate c’ ‘a cammise

Carta canta

Chille sta cu’ ‘i pieri a fosse

Ccà c’ha misse ‘a córe ‘u Riavute

Chiste nun è pane pe’ ‘i rienti tuoje

Chelle che nun se fa nun se sape

Chesta è ‘a ricetta e Ddio t’ha manne bbone

Chille va truvanne chi l’accire

Chiazzane, larghe ‘e vocca e stritte ‘e mane

Chi fatica aspetta premie

Chille ha calate ‘a cresta

Chi pecore se fa ‘u lupe s’ ‘a mange

Ce s’è misse ‘e case e de puteca

Chi tarde arrive mmale allogge

Chi tène fede a Ddio nun perde maje

Chille sta mmane a Ddio

Comme vaje accussì si’ trattate

Chille jastemme comme nu turche

Chi prime arrive, mmacine

Cerche ‘e fa’ ‘na cose ‘e juorne

Chille è nu schiuate

Chi tace acconsente

Chi tène cchiù polvere, spare

Chille è ‘na scorza!

Chille nun se fa passà’ ‘a mosca p’ ‘u nase

Chiame a S. Paule, prime è veré’ ‘u serpe

Chi rorme nu piglie pesce

Ciente mmesure e unu taglie

Chi nun è buone p’ ‘u rre, nun è buone manche p’ ‘a reggine

Chi tène mmalu cerevielle, ha da tené’ bbona cape

Chi fraveca e sfraveca nun perde maje tiempe

Chille patisce ‘e ogne ‘ncarnate

Chi scasse acconce, chi rompe pave

Chille tène ‘e scarpe grosse, ma ‘u cerevielle fine

Chi ringrazia esce for’obbligo

Chelle che faje a viennese e a nepute, è tutte perdute

Chi cucine lecca, chi file secca

Chill’è comm’ ‘u serpe, cove sott’ ‘a regne

Chi racconte ‘i fatti suoje ‘npiazze chi se ne rire e chi se ne sguazze

Chi mange sule s’affoca

Chi mmale fa, mmale pense

Chi nun accette nun merite

Chi nun accatte e nun venne, nun saglie e nun scenne

Chi nun riseca nun roseca

Chi sparte e nun sape sparte ave sempe ‘a peggia parte

Comme pagazio, cussì pittazio

Chi te ne fa une, te ne fa ciente

Cola fatica e Pizzicate mange

Chi te sape t’arape

Chi va pe’ mmare chisti pisce piglie

Campe cavalle chè l’ereve cresce

Chi troppe ‘a tire, ‘a spezze

Chi capisce, patisce

Chi pratica cu’ zueppe ‘ncap’a ll’anne zoppica e ceca, (oppure, ‘mpara a zuppecà’)

Chi fatica mange e chi nun fatica mange e bbeve

Chi ‘ngrasse ‘u suo cavallo nun è chiammate puzze ‘e stalle

Chille è comm’ ‘a cumete

Chille se ne sta jenne ‘npile ‘npile, comme ‘u fumme ‘e cannele

Chili fanne sempe comme ‘i cani e ‘i vatti

Chi tene ‘a cummedità e nun se ne serve, nun trove confessore che l’assolve

Chille nun è capace ‘e caccià’ nu ranghe ‘a riente a nu purtese

Chi rire ‘e sapete, chiagne ‘e rummeneca

Chi troppe te vò rà’ niente te rà

Chi me vò bbene arrete me vene

Chi vò ‘u mmale ‘e ll’ate, ‘u ssuoje sta arrete a porte

Chi semmene spine nun po’ j’ scalze

Chi rispette ‘u cane, rispette ‘u padrone

Chi semmene r’ ‘a feste, raccoglie tempeste

Chi risprezze vò cumprà’, ma nun tene solde pe’ pavà’

Chi chiane mette ‘nd’ ‘u sacche a chi rire

Campe e fa campà’

Cante che te passe

Ccà ‘è pezze e ccà ‘u sapone

Chi fa bbene addesse accise

Ccà sotte nun ce chiove

Chi troppe ‘a tire, ‘a spezze

Cuofene saglie e cuofene scenne, st’anima mia Ddio s’ ‘a piglie

Chille nun è Sante che fa miracele

Chi ‘a vò cotte e chi ‘a vò crure

Chi prieste se pruvvere, ora mange

Chi ‘a fa, l’aspette

Comm’è ‘a chiesa, è ‘u campanare

Cchiù nire r’ ‘a mezzanotte nun po’ venì’

Ce vonne ‘i maccarune pe’ jegnere ‘a panze, pecché ‘e chiacchiere s’ ‘e piglie ‘u viente

Case quante ce trase, terre quante ne vire

Chi vo’ Ddio s’ ‘u prea

Chi me vattea, m’è cumpare

Cove sott’ ‘a regna comme ‘u serpe

Comme nu soce ‘nbuse all’uoglie

Curchete prieste e sussete mmatine

Daje ‘na bbotta a ‘u circhje e ‘na bbotta a ‘u tumpagne

Dio te libbere r’ ‘i castigati miei

Dio nun ‘ marcante che nun pave a ‘u sapete

Dio te libbere r’ ‘i pezzenti risagliute

Sio sta ‘nciele e guarde ‘nderre

Dimane fa juorne

Ddoje mane tenghe

È ‘na cape ‘e maglie

È curte ma mmale cavate

È comme ‘a neve ‘e marze

È ll’arie che ‘u mmene

È cchiù ‘a spese che ‘a ‘mprese

...

Folclore             Home page